duminică, iulie 16

Dramele din spatele cauzelor penale

De mai bine de un an, în cadrul biroului, activitatea de mediere în cauzele penale a luat o amploare mai mare şi a devenit tot mai diversificată. Astfel, mai jos, pot împărtăşi, atât cât este posibil, din experienţa acestor cazuri.

În aceste cauze, inclusiv relaţia cu instanţele de judecată a devenit tot mai frecventă. Aşa am ajuns să cunosc mai mulţi magistraţi care judecă în cauzele penale. De cele mai multe ori, oameni deschişi faţă de mediere, unii dintre ei chiar bucuroşi că s-a făcut mediere. Am avut chiar câteva cazuri în care, deşi era cameră de consiliu, magistraţii m-au solicitat să rămân în sală şi chiar mi-au solicitat informaţii. Pot spune că m-am bucurat de aprecierea şi deschiderea acestor magistraţi, atât la instanţele din Bucureşti cât şi la cele din afară.

De asemenea, am ajuns destul de des prin secţiile de poliţie unde sunt ţinuţi făptuitorii arestaţi preventiv, inclusiv la arestul central. În toate situaţiile am fost primită foarte bine, chiar dacă în unele secţii procedura a fost ceva mai încărcată de formalism.

Bine-nţeles că am cunoscut şi numeroşi avocaţi speciaizaţi în cauzele penale, atât avocaţi angajaţi cât şi dintre cei care intră în dosare ca avocaţi din oficiu.

Înainte de a vă zugrăvi puţin din perspectiva mea actuală această lume cu care am luat contact în ultimul an, este necesar să vă împărtăşesc o temere ce am avut-o iniţial în aceste cazuri.

De fapt, deşi am avut câteva cauze penale de soluţionat, de regulă acestea erau în strânsă legătură cu cauzele civile şi erau mai degrabă folosite ca instrumente de şicanare şi presiune în obţinerea unor rezultate pozitive în civil, în special în cauzele de dreptul familiei. Încă mai am astfel de cauze însă nu le-am considerat niciodată ca fiind veritabile cauze penale.

De cele veritabile, aşa cum le consider pe cele de furt, înşelăciune, etc., mărturisesc cu toată răspunderea, m-am ferit. Nu mi-am dat seama la vremea aceea de ce. Acum abia înţeleg: datorită durerii, datorită dramelor care se desfăşoară în spatele faptelor incriminate, în special în ce priveşte victima şi familia acestuia.

Se întâmâmplă ca uneori să identific, inevitabil, şi să înţeleg că o dramă, la alt nivel, se desfăşoară şi în cazul unor persoane vătămate şi familiile acestora să se desfăşoare drame tăcute, ce simţi că mocnesc de multă vreme şi care par să fie nerezolvabile.

Mi s-a întâmplat, într-unul din cazuri, să fac medierea mai degrabă în familia persoanei vătămate, pentru ca medierea să se poată derula ulterior, în condiţii optime, între făptuitor şi persoana vătămată.

De fapt, în astfel de cazuri, după cum aveam să îmi dau seama, un astfel de eveniment pune pe jar întreaga familie şi riscă să răscolească răni emoţionale care au fost reprimate cu multă grijă de-a lungul vremii, caz în care medierea devine extrem de dificilă chiar şi pentru un mediator cu experienţă.

Mă consider norocoasă că m-am lăsat condusă de intuiţie şi m-am format ca psihoterapeut în ultimii ani, pentru că am ajuns să cunosc mult mai în profunzime natura umană şi cauzele reale ale conflictelor noastre permanente, cu noi şi cu ceilalţi. Astfel, am reuşit de multe ori să am un dialog care să permită o mai bună identificare a nevoilor părţilor, nevoi care de regulă nu sunt verbalizate explicit de clienţi pentru că nici ei nu au ştiut să şi le identifice concret.

În spatele multor supărări, frustări, stau nevoi neîmplinite. Odată verbalizate, devin conştiente şi dacă mediatorul poate genera o stare de acceptare fără judecată a acestora, clientul le poate formula şi sintetiza cu o mai mare uşurinţă şi astfel pragul comunicării de suprafaţă este depăşit, permiţând astfel un dialog real, cu şanse mult mai mari de soluţionare a situaţiilor cu care se confruntă fiecare şi. implicit, cu potenţial de a influenţa pozitiv şi rezultatul medierii.

Cum spuneam, adevărate drame se desfăşoară şi în cadrul persoaneor vătămate. Ajung să fie identificate pe măsură ce afli detalii şi este necesar să intri în contact cu familia acestuia.

De regulă, fiind arestaţi, contactul începe cu familia care nu se simte niciodată confortabil pentru faptul că se implică în "salvarea" celui care tot săvârşeşte fapte condamnate de societate. Oamenii se justifică, încercaţi de sentimente de culpă, de teama de a fi judecaţi pentru încercările lor repetate, cu speranţa într-o schimbare cât de mică, în pofida faptului că cel în cauză care promite adesea că se schimbă, în trecut nu au reuşit ca după rezolvarea situaţiei să se menţină pe linia promisă.

Suntem tentaţi să-i judecăm pe oameni, foarte repede, la suprafaţă, fără a înţelege ce stă în spatele faptelor şi gesturilor lor. În măsura în care suntem deschişi şi dispuşi să ascultăm, realizăm că problemele familiei au început cu mult timp în urmă, de regulă în copilărie.

În unele cazuri, am întâlnit tineri pentru care am mediat cu privire la fapte de furt însa, în spatele acestor fapte stăteau diferite dependenţe, de alcool sau alte substanţe. În altele, am constatat dorinţa de a simţi adrenalina, de a simţi că trăiesc. Alteori am observat nevoia unui trai uşor.

Curiozitatea m-a împins să fac o "cercetare" mai aprofundată, permisă de oameni care aveau nevoie să-şi spună păsul.

În cele mai multe situaţii am observat o mare discrepanţă între modul acestor tineri de a vedea lumea şi viaţa, faţă de propria lor familie. Adesea, am văzut familii cu probleme emoţionale aflate în extreme. De regulă, familii monoparentale în care părintele supravieţuitor s-a simţit nevoit să asigure cele necesare traiului de zi cu zi, blocând accesul emoţional sau, trecând în altă extremă, devenit copleşit emoţional, dezorganizat, nemaiputând oferi suport sufletesc copiilor lor.

Poate că o să voi se pară puţin paradoxal ce va spun acum dar cred că se aplică în multe cazuri. Aceşti copii crescuţi în condiţiile descrise mai sus au fost/sunt copii mai sensibili din punct de vedere emoţional, cu nevoie mai mare de atenţie şi afecţiune din partea părinţilor, nevoie ce creşte când unul dintre părinţi părăseşte lumea aceasta iar celălalt se simte nevoit să se concentreze pe aspectele materiale ale existenţei. De fapt, în cazul acestor copii putem vorbi de o dublă pierdere, greu de înţeles adesea de către părintele supravieţuitor. De regulă, pierderea majoră, cu părinţi în viaţă sau nu, este cea de pierdere a afecţiunii.

Cele mai multe răni cu care se confruntă aceste persoane, potrivit propriei opinii, sunt generate de trăirea intensă a unor stări de abandon şi trădare din partea celor dragi iar din partea familiilor, sentimentul cel mai greu de suportat este cel de vinovăţie care, de regulă, nu-i ajută să se raporteze adecvat la situaţia celui/celor care le provoacă atâta suferinţă prin faptele repetate.

Nu împărtăşesc toate acestea pentru a impresiona ci, pur şi simplu, pentru a zugrăvi şi o altă perspectivă asupra lucrurilor.

Această perspectivă poate fi utilă tuturor factorilor implicaţi, fiecăruia din perspectiva proprie.

În cazul meu, am observat că a fost util şi m-a ajutat să duc cu succes la capăt medierile, următoarea abordare:
- să ascult pe fiecare cu înţelegere/compasiune pentru situaţia cu care se confruntă fiecare;
- să privesc fără vreun fel de judecată, către fapte, către caz în sine, către oameni şi să accept că nimeni nu este fără greşeală;
- să identific aceleaşi tipuri de nevoi pe care le-am întâlnit şi în cauzele de familie, în special în divorţuri;
- să accept că unii oameni sunt mai sensibili şi au mai multă nevoie de atenţie pentru a schimba direcţia în viaţă;
- să învăţ cum să mă protejez emoţional, mai degrabă cum să nu-mi epuizez resursele şi totodată să pot oferi suportul necesar în astfel de cazuri.

În ce priveşte ultimul punct, în timp mă voi gândi la unul sau mai multe articole în care să arăt implicaţiile emoţionale ale mediatorului în cauzele conflictuale, un aspect care ştiu că nu a mai fost abordat până acum în mediere şi care, aşa cum aveam să-mi dau seama după toate transformările din viaţa mea din ultimii ani. Este valabil în toate cazurile, fiind vorba de comunicare, însă cred că cei ce oferă servicii de soluţionare a conflictelor cred că este necesar să caute informaţii sub acest aspect.

Mă gândesc ca din toamnă să organizez unele întâlniri scurte, pe astfel de teme.
Medierea penală are provocările proprii şi prezintă şi un potenţial important la acest moment pentru activitatea de mediator.



joi, noiembrie 17

Furt calificat, acord de mediere, înlăturare răspundere penală și eliberare inculpat

Deși am stat departe, pentru mai multă vreme, de cauzele penale (cauze al căror obiect principal îl constituie latura penală, pentru că incidențe penale au fost numeroase dar subsidiare laturii civile, în special în cauzele de familie), datorită solicitărilor din ultima perioadă, am inaugurat cu succes și domeniul penalului, în cauze în care solicitanți ai medierii erau persoane arestate.

Întrucât totul s-a derulat cu multă rapiditate, înțelegând urgența, ne-am mobilizat și noi însă am primit și concursul organelor de poliție și, ulterior, al instanței de judecată, descriem mai jos unul din cazuri în care includem și propriile observații care se aplică nu doar acestui caz.

Descrierea contextului:

Fapta săvârșită - furt calificat, așa cum a fost încadrat de către organele judiciare.

Solicitarea de mediere a venit din partea persoanei aflate în stare de arest.

La momentul solicitării medierii, persoana care a săvârșit fapta se afla sub arest preventiv la Secția de Poliție. O primă solicitare mi-a fost făcută de către un aparținător al persoanei arestate pe care, în continuare o voi numi Solicitant al medierii.

Dialogul cu persoana arestată a fost facil. Organele de poliție mi-au acordat accesul și permisiunea de a vorbi cu Solicitantul medierii în baza legitimației de mediator și a unei solicitări scrise, fără alte formalități. Lucrurile s-au derulat rapid, ori de câte ori a fost necesar. Un exemplu de bună practică l-am considerat, fapt pentru care i-am felicitat personal pe cei cu care am intrat în contact și voi face și alte demersuri pentru ca acesta să devină un model și pentru alte secții de poliție, cu încrederea că îi vom încuraja să treacă și la pasul următor: acela de a recomanda chiar ei procedura de mediere și, de ce nu, să aibă la dispoziție un tablou al mediatorilor din București.

Pe parcursul derulării etapei de pregătire a medierii, persoana solicitantă a medierii a fost trimisă în judecată, între timp prelungindu-se și măsura arestării preventive.

Dialogul în procedura de mediere. Deși fapta nu este una foarte complicată, dialogul în general, în cauze penale, când nu există o relație anterioară între părți, dialogul este mult mai dificil de construit iar negocierile mult mai grele. În astfel de cazuri este necesară multă creativitate a mediatorului pentru a construi pe un fundament foarte șubred. De asemenea, este necesară o sensibiliatte aparte a mediatorului la nevoile părților, nevoi pe care de multe ori trebuie să le intuiească, ele nefiind exprimate explicit.

Acest demers al mediatorului, în cauzele penale, este îngreunat și din cauza urgenței impuse de starea de arest, Nu mai vorbesc de suferința familiei și așteptările lor de la mediere și mediator.

După cum aveam să constat, mediatorul trebuie să facă față tot mai mult tensiunii ce se acumulează la nivelul familiei, pe tot parcursul medierii, când trebuie să facă eforturi financiare de reparare atât a prejudiciului material cât și a celui moral, convenit de părțile implicate în mediere. Supimentar, pe măsură ce se stabilesc și termenele judiciare, tensiunea se amplifică.

În această etapă, mediatorul este nevoit să devină un bun manager în gestionarea tuturor acestor emoții acumulate, rol care, de regulă, consumă foarte multă energie.

Procedura de mediere și ajungerea la acord. Arestată fiind una dintre părți, procedura de mediere este ușor atipică și îngreunată de acest fapt însă, cu un mediator pregătit și cu o viziune de ansamblu, care privește și în perspectivă situația (cred că și optimismul, aici, devine o calitate :) ), lucrurile se pot simplifica.

În cadrul medierii s-au făcut oferte reciproce iar acordul de voință al părților s-a realizat în etape. În cazul descris, acordul sa realizat verbal, în întâlniri separate cu părțile și telefonic, iar semnarea acordului de mediere s-a făcut în etape. Primul, prezent în biroul mediatorului, a semnat partea cu privire la care a fost săvârșită fapta. Pentru semnătura părții arestate era necesară deplasarea mediatorului la penitenciar (între timp persoana fiind mutată la Penitenciarul Rahova).

Accesul la penitenciar: unul facil, fără să fie nevoie ca persoana arestată să facă demersuri suplimentare, fiind necesară doar soicitarea mediatorului de a-și vedea clientul. Este o evoluție deosebită sub acest aspect, având în vedere situația din penitenciare de acum cinci - șase ani.

Semnarea acordului de mediere de către persoana aflată sub arest: în cazul descris, am ales să semnăm acordul de mediere a doua zi, când în dosar era stabilit un termen pentru Camera preliminară iar persoana arestată - în calitate de inculpat, urma să fie prezentă.

Solicitare adresată instanței de judecată în vedera finalizării medierii. Ca mediator, m-am prezentat personal și, la momentul aducerii arestaților, am solicitat instanței să-mi permită să discut cu clintul meu - arestat, în vederea finalizăriimedierii prin semnarea Acordului de mediere și a procesului verbal de închidere a procedurii prin acord total. Totodată, am informat instanța că un acord de voință a fost în prealabil realizat, urmând ca, în sala de judecată, clientul să citească documentele emise de mediator și să le semneze, în măsura în care își menține poziția.

Instanța îmi acordă această permisiune însă solicită și prezența avocatului din oficiu în acest demers. Importanța acestui aspect o voi sublinia ulterior.

Importanța depunerii acordului de mediere la termenul stabilit pentru Cameră preliminară. Odată semnate documentele emise de mediator prin care se sting pretențiile reciproce ale părților și depuse pe masa instanței la acest termen, instanța va putea da soluția chiar la acest termen, nemaipierzându-se alt timp cu stabilirea și judecarea cauzei sub acest aspect intervenit, situație în care și persoana arestată având șanse de a fi eliberată în aceeași zi și nu ulterior.

În caul descris, așa s-au și petrecut lucrurile.

Înlăturarea răspunderii penale. Odată ce instanța consfințește acordul de mediere, dat fiind termenul la care a fost depus, dispune: revocă măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul AB, (….date….). Dispune punerea în libertate a inculpatului AB, dacă nu e arestat în altă cauză, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri. Măsura luată se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată să o aducă la cunoştinţă inculpatului.

16.11.2016 Ora estimata: 10:00Complet: C2 Penal - Cameră PreliminarăTip solutie: ÎncheiereSolutia pe scurt: În temeiul art. 348 C.pr.pen. rap. la art. 207 alin. 6 C.pr.pen. constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului AB, (….date…..). Admite cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul AB, prin avocat. În baza art. 242 alin. 1 din C.p.p. rap. la art. 231 alin. 2 C.pen. revocă măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul AB, (….date….). Dispune punerea în libertate a inculpatului AB, dacă nu e arestat în altă cauză, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri. Măsura luată se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată să o aducă la cunoştinţă inculpatului. În temeiul art. 275 alin 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunțare. Pronunţată în camera de consiliu astăzi, 16.11.2016, ora 12.35. Document: Încheiere finală (dezinvestire) 16.11.2016
Dificultăți întâmpinate. Fiind un caz ușor atipic, am les să rămân în sală până la judecarea cauzei. Surprinzătoare pentru mine a fost poziția procurorului care arată instanței că părțile nu au fost asistate de avocați în procedura medierii. Cu permisiunea instanței am intervenit din sală, arătând că Legea medierii permite acest lucru părților, în măsura în care părțile solicită expres acest lucru. De asemenea, am rătat instanței că această mențiune este făcută și în procesul-verbal de inchidere a medierii.

Fără să mai fie nevoie de intervenția avocatului din oficiu sau a mediatorului, instanța a constatat că, totuși, semnarea acordului de mediere s-a făcut în sala de judecată, prin intermediul avocatului prezent care și-a consiliat clientul. Personal, pe această cale, felicit instanța pentru poziția exprimată, din oficiu. Desigur, se datoreaza și alegerii pe care am făcut-o, ca mediator, aceea de a fi semnat acordul de mediere în fața instanței de judecată și nu în penitenciar. În caz contrar, inculpatul ar fi trebuit să mai aștepte câteva zile până ce erau îndeplinite toate condițiile legale solicitate de dna procuror.

Subliniez faptul că soluția ar fost aceeași, numai că s-ar mai fi intârziat în cauzăpână la, cel mult 20 de zile. Ori, după cum știm, fiecare zi are importanța ei iar așteptarea, într-o astfel de situație, poate deveni foarte dificilă, mai ales dacă sunt și probleme de sănătate la mijloc.

Concluzionând, cauzele penale penale au un grad de dificulatte mărit și solicită, cum spuneam multă sensibilitate, disponibilitate și creativitate din partea mediatorului. Cu toate acestea, pot aduce satisfacții profesionale pe măsură, mai ales când se reușește scurtarea timpului de soluționare a cauzei.