vineri, mai 29

Războiul împotriva magistraţilor continuă!

HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!


Deunăzi, Studentii de la Cambridge erau criticaţi că l-au scos pe Dumnezeu din rugaciunea pentru masă.


Azi, la noi, în zi de mare sărbătoare - ÎNĂLŢAREA - am susţinut lucrarea de dizertaţie cu tema "Răspunderea civilă a magistraţilor."  Acest lucru se întâmplă într-o universitate ce se numeşte U. Creştină!


Tot azi, într-o astfel de zi, din nou la tocător - magistraţii.


Mi-e greu să descriu ce sentimente mă încercă atunci când văd în media persoane care vorbesc cu atâta patos despre ceva ce nu cunosc deloc, sperând că vor câştiga ceva: unii audienţă, alţii voturi.


Felicitări d-nei jud. Ana-Maria Puiu. Vă felicit pentru faptul că aţi ales această meserie conform vocaţiei dumneavoastră (se vede cu ochiul liber)!


Câţi tineri îşi mai aleg astăzi o profesie potrivit vocaţiei lor? Foarte puţini.


Poate acum este momentul în care cei fără vocaţie vor pleca din sistem iar cei care doresc să intre în magistratură, să-şi facă un examen interior extrem de serios.


Deşi, chiar şi aşa, mă tem că încă nu se vor schimba prea mult lucrurile.


Într-adevăr. Nu prea avem curajul de a lua decizii radicale. Ne caracterizează.


Acum aproximativ 9 ani am plecat şi eu dintr-un sistem - din învăţământ. Cu aceleaşi of-uri, aceleaşi frustrări. Cu toate că am fost un dascăl potrivit vocaţiei mele, că mi-am practicat profesia cu multă dăruire, am fost nevoită să nu mai ţin cont de darul pe care mi l-a dat Dumnezeu şi să plec din învăţământ. Cu multă amărăciune. Ca mine, mulţi alţii.


Am plecat în sistemul privat unde nu a fost uşor dar am primit recunoaştere potrivit capacităţilor noastre şi salarii pe măsură.


Gândul îl am încă la ceea ce ar fi trebuit să fac şi pentru care m-am pregătit. Încă mai sper să mă reîntorc în învăţământ dar câtă vreme nu se prea shimbă lucrurile ..., şi nu mă gândesc la modul de salarizare. Poate că de acum vor fi mai bine plătiţi şi profesorii.


Am urmărit atent ce se întâmplă în învăţământ de-a lungul timpului. Ce s-a întâmplat, ştim cu toţii.


Astăzi, observ sistemul de învăţământ şi în mod special pe cel universitar, în calitate de student (din nou). Sentimentul pe care îl am este copleşitor!


Mă tem că se va petrece acelaşi lucru ca şi în învăţământ!


Nu ştim cine pleacă din magistratură dar ştim cine sunt cei ce se pregătesc să intre!


Într-o altă ordine de idei, pentru că treburile merg prost în sistemul judiciar, toată lumea dă vina pe magistraţi. Or, sistemul judiciar nu este alcătuit doar din magistraţi. Avem, pe de o parte, puterea executivă, pe de altă parte, cea legislativă. Ambele interferează şi influenţează sistemul judiciar. Ambele ar trebui să fie răspunzătoare pentru starea actuală a justiţiei.


Cu toţii cerem magistraţilor să fie nişte superoameni: să fie incoruptibili, să fie independenţi, să se supună doar legii. Dar noi ceilalţi? Ne mai supunem cuiva? Mai avem respect pentru ceva în Ţara asta?


Copiii nu-şi mai respectă părinţii, elevii nu-şi mai respectă dascălii, enoriaşii nu-şi mai respectă preoţii, justiţiabilii nu-şi mai respectă magistraţii. Noi oamenii nu ne mai respectăm semenii!


Cerem altora ceva de care noi înşine nu suntem în stare. Cerem altora să fie incoruptibili, în timp ce noi ne rugăm ca un funcţionar să ne accepte şpaga pentru a ne rezolva problema mai repede.


Până când nu vom începe, fiecare  dintre noi, cu o schimbare interioară, cu trezire a conştiinţelor, această situaţie se va perpetua!


Revenind la magistraţi, pe lângă maldărul de dosare de soluţionat, pe lângă timpul afectat, pe lângă restricţiile impuse, mai au şi o mare responsabilitate: aceea de a judeca drept, de a nu săvârşi erori judiciare. Şi aceasta, nu doar de teama că vor răspunde material (până ce Min. Just. nu va avea jurişti capabili, nu se va întâmpla oricum) ci - acolo unde conştiinţa magistratului e trează (şi cred că în majoritatea cazurilor) - pentru că poartă asupra lor povara unor decizii, poartă cu ei acasă frământările unei zile de lucru, poate mai mult decât în cazul altor profesii. El trebuie să cântărească, să-şi formeze o convingere corectă, dar de multe ori e în funcţie de datele, documentele, ce i-au fost puse la dispoziţie. Când lege nu există, el tot trebuie să judece.


Din sistemul judiciar fac parte inclusiv avocaţii şi juriştii ce apără persoane sau instituţii.


Întotdeauna, partea ce cade în pretenţii va fi nemulţumită, ceea ce înseamnă că întotdeauna o jumătate din cei ce ajung în instanţă vor fi nemulţumiţi. Atunci, pe cine e mai uşor să faci vinovat? Pe magistrat.


Dar să ne gândim că şi avocaţii şi juriştii ce intră acum în sistem provin din acelaşi sistem de învăţământ căzut la pământ.


Poate a venit vremea ca şi în România să se pună problema medierii. Aşa, vom degreva instanţele şi totodată vom avea mai puţine părţi nemulţumite.


Cred că se impune cu necesitate ca medierea să fie reglementată prin noile coduri de procedură.


De ce nimeni nu vorbeşte de mediere?


Şi pentru a elimina orice suspiciune de părtinire în ceea ce mă priveşte, nu sunt şi nu voi fi magistrat în viitorul apropiat.


Responsabilitatea unui magistrat este mult prea mare. Nu am curajul să mi-o asum. Este asemănătoare cu cea a unui preot adevărat şi cu cea a unui medic. Răspunde de viaţa omului, de sufletul lui, de multe ori de libertatea lui şi chiar de stabilitatea lui financiară.


Poate vi se par cuvinte mari, dar aşa le văd eu.



Cunosc preoţi responsabili aşa cum cunosc şi magistraţi responsabili. În fiecare categorie profesională sunt oameni de calitate. Mai rău este că aceştia NU VORBESC!

Nu trebuie să aruncăm anatema asupra tuturor.


În fiecare dintre profesii este reflectată societatea din care aceştia fac parte. Sociatatea din care noi toţi facem parte. Aceştia suntem noi! De unde calitate superioară?! De unde moralitate?!



"Raţiunea ultimă a Întrupării (pogorârii) şi Înălţării Mântuitorului o reprezintă dorinţa lui Dumnezeu de a ridica astăzi firea omenească mai presus de toată stăpânirea şi puterea; căci iubind-o, a aşezat-o împreună cu Sine; fiindu-I milă de ea, a unit-o cu Sine; unind-o cu Sine, a pătimit împreună cu ea; şi pătimind ca Unul fără de patimă, a preaslăvit-o împreună cu Sine, El, Bunul Păstor Care ne-a trimis pe Duhul cel Preasfânt să ne îndrume şi să ne întărească sufletele."
dr. Nicolae PREDA

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Puteți solicita informații sau vă puteți programa pentru o primă ședință de informare.
În cel mai scurt timp posibil vă vom răspunde.
În acest sens, vă rugăm să ne furnizați următoarele date:
1. Nume, prenume
2. Telefon – pentru a fi contactat in vederea programării
3. Tip de litigiu/ conflict
4. În ce parte a zilei puteți fi programat/ă.