luni, martie 15

Despre studiile si specializarea mediatorilor

Despre studiile si specializarea mediatorilor (2)

Autor:  Mediator Constantin Asofronie

mediereagalati.wordpress.com

Ca intotdeauna, colegul Gheorghe Surtea vine cu intelepciune si echilibru sa impace lumea medierii, framantata de interese si nevoi diverse, si uneori antagoniste.


Dezvoltand dezbaterea despre diferenta intre judecata si mediere, subliniez si eu ca partile isi sting litigiul dupa propriile interese si nevoi, nu dupa litera legii, de multe ori nedrept aplicata si prin a carei solutie, de multe ori ambele parti sau cel putin una, este in pierdere.


Medierea a fost istoric inaintea unei judecati oficiale si va fi probabil aleasa din nou in defavoarea judecatii, devenind mai cautata si acceptata pentru la mediere ambele parti pot sa fie in avantaj. Aici trebuie sa convinga mediatorul despre avantajele medierii cu realism si fara exagerare, covingand de fapt partile ca interesul lor nu este o sentinta mai mult sau mai putin favorabila pe moment, ci impacarea, intelegerea, acoperirea sau compensarea pierderilor, si nu in ultimul rand, pastrarea sau reluarea relatiilor intre parti. Iar aici, dupa cum incepem tot mai mult sa vedem si noi, nu conteaza domeniul studiilor superioare ale mediatorului, ci maiestria si puterea de convingere a partilor sa aleaga ceea ce le este mai avantajos. Desigur, cunosterea domeniului l-ar ajuta mult.


Referitor la specializarea mediatorilor, voi continua spusele colegului Surtea si primul meu articol pe aceasta tema cu cateva opinii.


Desigur este necesar cu timpul sa acumulezi cunostinte din mai multe domenii, altfel nu faci fata nici macar cu studiile juridice, pe care unii cred ca ii recomanda ca mari specialisti in mediere. Dar nici ca inginer, psiholog, profesor, psiholog, sociolog, medic sau orice alt specialit cu studii superioare, nu trebuie sa spui ca studiile juridice te incurca ori te indeamna sa consiliezi sau sa judeci partile, in loc sa mediezi conflictul dintre ele. Ambele pretentii sunt extremiste si adevarul este ca de obicei la mijloc. Cine nu intelege asta si mai rau, o impune si altora, dovedeste ca nu poate avea intelegerea necesara pentru acest domeniu hibrid care este medierea, cu atat sa performeze in solutionarea conflictelor din orice domeniu, cu atat mai putin nu poate face pe altii sa ajunga la o intelegere. Deja cateva persoane erijate de mult in factotum in mediere, arogane si exclusiviste, au edictat ca ele vor stabili in ce domenii este necesara specializarea, depasind limitele legale, didactice, libetatea de alegere si autocunoasterea mediatorilor, dar si absurdul, prin aceea ca stiu ele mai bine ce-mi lipseste mie, de exemplu, ca sa mediez intr-un domeniu sau altul.


Ca jurist, mi-am dat seama ca nu pot patrunde in itele conflictului si nu pot convinge partile fara putina psihologie sau sociologie. Apoi, in functie de domeniul conflictului, am inceput sa caut date si informatii despre domeniul respectiv, pentru a intra in tema conflictului si a merge alaturi de parti spre dezlegarea lui. Neavand studii economice, am simtit ca experienta proprie nu-mi este de ajuns sa patrund in clauzele unor contracte si aspectele lor financiare, asa ca am hotarat sa fac o scurta specializare in domeniul financiar-bancar, fie ca are sau nu vreo persoana din Consiliul de mediere sau vreun coleg alta parere.


Cand am fost cautat pentru o mediere intre o victima si un agresor, nu a mai fost nevoie sa ma gandesc la o specializare, pentru ca intr-o perioada de cativa ani a activitatii mele am trait in acest mediu si a trebuit sa rezolv cauze complexe, pe care mi-as fi dorit sa le vad rezolvate prin mediere. Mai ales pentru faptul ca, dupa mult efort, cheltuieli, presiuni, observatii critice, supunerea la unele activitati indoielnice dispuse de sefi sau procurori, ma trezeam ca in dosarul trimis dupa luni de zile in instanta, partile se impacau in fata judecatorului si toata munca si tensiunile prin care treceam se duceau de rapa, complesindu-ma inutilitatea acestora.


Cand un coleg avocat, mare specialist in civil mi-a cerut cateva sfaturi, nu am facut-o pe desteptul si i le-am dat, simtind ca si el, ca si mine, nu ne pricepem la toate si avem tot timpul de invatat. Cu atat mai mult ca mediatori, pentru ca in fata noastra pot veni oameni cu probleme variate, de unele poate neauzind sau poate necunoscandu-le aproape deloc. Si atunci? Consider ca trebuie sa nu ni se impuna ce specializari trebuie sa urmam, fiecare trebuie sa declare domeniile in care se pricepe mai bine, sa aleaga singur cazurile pe care poate sa le rezolve, iar in rest sa-si decline disponibilitatea, recomandand partilor, potrivit legii, sa se adreseze altor colegi. Vremea cand toti se pricepeau la toate a trecut de mult, experienta statelor dezvoltate ne indruma spre specializare, pentru ca serviciul prestat de mediator nu poate fi de calitate in orice domeniu, iar interesul si obligatia membrilor consiliului sunt, in afara cresterii numarului de mediatori, si de a asigura o calitate acceptabila a acestui serviciu.


Mai mult decat atat, sustin si eu ca trebuie sa plecam cu sanse egale, sa nu mai impunem ceva intr-o profesie profund liberala, interesul nostru, cererea pietii, alegerea domeniilor, fiind singurele care ne vor indrepta catre niste forme de specializare, asa cum se intampla de mult timp in alte profesii liberale, si nu numai. Consiliul de mediere trebuie numai sa avizeze eventualele cursuri, dupa o apreciere exhaustiva, nu de esenta sau utilitate, cu atat mai mult cu cat in Consiliul de mediere sunt si vor fi mediatori care nu au nici o legatura cu activitatea didactica sau formarea profesionala a adultilor.


Daca 10 mediatori aleg un domeniu de activitate si negociaza cu un formator autorizat un curs de specializare pentru ca nu au studii in domeniu, consiliul trebuie sa se bucure ca respectivii mediatori vor sa presteze un serviciu de mediere de calitate mai buna, sa nu le puna bete in roate din motive personale sau invidie si sa avizeze imediat acel curs. Mai ales ca urmarea unui asemenea curs inseamna cheltuieli financiare, lipsa de la activitatea de baza si familie, alte sacrificii adaugate la cele din formarea initiala si neacoperite inca de castigul din medierile desfasurate.


In incheiere, subliniez inca o data, nu mai trebuie facut caz de studiile mediatorilor, de formatorul care ne-a intiat, experienta sau vechimea in profesie, nu trebuie sa ne mai arogam dreptul sa impunem cate ne trec prin minte in mediere, pentru ca in aceasta profesie liberala este loc pentru inca multa lume, piata cere mediere si este nevoie de mediatori, iar acestia sunt liberi sa aleaga cazurile si specializarile dupa cum apreciaza fiecare. Bine ar fi ca medierea sa fie mai mult promovata, mediatorii sa fie mai bine organizati, sa se ajute si sa se completeze intre ei, sa gaseasca solutii pentru perfectionarea pregatirii si sa propuna imbunatatirea reglementarilor astfel incat si in Romania, profesia de mediator sa fie cat mai curand cunoscuta, apelata, respectata si valorata asa cum se intampla in alte tari.



Mediator Constantin Asofronie

mediereagalati.wordpress.com



3 comentarii:

Mugur Mitroi spunea...

In ceea ce priveste specializarea mediatorilor, precizez ca legea prevede un singur tip de mediator- general. Toate celelalte discutii sunt datorate necesitatii de a implementa profesia la nivelul social.
Mediatorul in timp va alege domeniul in care va profesa raportat la pregatirea de baza.

Fănuţa spunea...

@ Mugur Mitroi,
Aveti dreptate.

Colegul Asofronie m-a rugat sa-i public punctul de vedere si am facut-o, tocmai pentru ca in mare parte ma situez pe aceeasi linie de gandire în privinta specializarii.
Imi amintesc, înca dinainte de 1995 cand am terminat eu prima facultate, in asistenta sociala s-s pus problema unor echipe interdisciplinare, tocmai in ideea ca nu putem fi superpregatiti in toate domeniile.

In mediere, acest lucru se va vedea in modul in care mediatorii vor intelege sa colaboreze. Este ceva mai greu de realizat acest lucru.

Asa cum am mai spus si cu alta ocazie, suntem mediatori si atat. (http://medierea.wordpress.com/2010/03/06/mediatori-juridici/) Oamenii ne vor selecta pentru a le media conflictele si in functie de experientele anterioare ale fiecarui mediator, in functie de modul in care va reusi fiecare sa-si faca aceasta experienta cunoscuta.

Asa cum spunea si colegul Asofronie, cred ca nu este nicio rusine sa spui omului ca nu te prea pricepi intr-un anumit domeniu si, in interesul sau, sa-l trimiti catre un alt coleg ce are mai multa experienta.

In timp, cred ca vom reusi. Insa, pentru aceasta, ar fi mportant sa ne si cunoastem intre noi.

Spre exemplu, sa organizam intalniri la nivel local. Ar fi un inceput.

Fănuţa spunea...

O precizare importanta.

Ideea de specializare si in acelasi timp nevoia de specializare, au generat numeroase discutii. Insa, discutiile devin pasionale in momentul in care se pune problema ca in denumirea unei asociatii de mediatori sa apara si o anumita specializare.

In opinia mea, cata vreme legea spune ca suntem doar mediatori, momentan cred ca nu este nici corect din punct de vedere juridic şi nici o practica loiala, prin raportare la corpul mediatorilor in general.

Prin urmare, cred ca este necesar a fi reglementat si acest aspect, macar de CdM.

Dar, asteptam si alte opinii.

Trimiteți un comentariu

Puteți solicita informații sau vă puteți programa pentru o primă ședință de informare.
În cel mai scurt timp posibil vă vom răspunde.
În acest sens, vă rugăm să ne furnizați următoarele date:
1. Nume, prenume
2. Telefon – pentru a fi contactat in vederea programării
3. Tip de litigiu/ conflict
4. În ce parte a zilei puteți fi programat/ă.